Limbajul trupului – Cartea noastră de vizită

Postat in 02/07/2009 de Iosif Szenasi

Vă recomandăm să citiţi
Limbajul trupului – Cum pot fi citite
gândurile altora din gesturile lor
Allan Pease – 14,72 lei

Comunicarea este în mod indiscutabil un element indispensabil pentru societate. Rolul acesteia nu este de a asigura doar simplul schimb de informaţii între indivizi şi de a facilita relaţiile interumane şi buna înţelegere, dar şi de a face posibilă coexistenţa oamenilor. Ştim foarte bine că actul comunicării se desfăşoara în două planuri: cel verbal şi cel psihologic. De cele mai multe ori în spatele unor vorbe dulci se ascund gânduri negative, aşa cum deseori un surâs poate fi tentativa de camuflare a adevăratelor intenţii şi sentimente ce se ascund în spatele acestei măşti dezirabile menite să ne integreze în social. Deşi în mod firesc cele două planuri ale comunicării ar trebui să fie în concordanţă, utopic vorbind, să ne amintim puţin de legenda ghiocului lui Arhimede care dezvăluia adevăratele gânduri ascunse, îmbrăcate în alte cuvinte. În cazul de faţă, trupul cu al său propriu limbaj este “ghiocul” care ne trădează realele intenţii.

În ultimele decenii importanţa pe care oamenii au acordat-o propriului aspect a câştigat din ce în ce mai mulţi adepţi. Oamenii s-au arătat interesaţi de modul în care se prezintă şi se comportă, îndeosebi de impactul pe care îl au asupra celor din jur şi de maniera în care aceştia din urmă îi percep. Odată conştientizată însemnătatea primei impresii pe care o lăsăm cuiva, părere irevocabilă de altfel, oamenii s-au arătat dornici şi dispuşi totodată să pătrundă în tainele limbajului trupului, fie cu scopul de a-şi ameliora ţinuta, fie de a desluşi arta citirii semnalelor pe care involuntar corpul unei persoane le emite. Cei mai îndrăzneţi dintre ei şi-au propus ca scop suprem să reuşească să-şi atingă obiectivele făcând uz de propria imagine şi de limbajul corpului. Astfel au ştiut ce gesturi trebuie să adopte într-o situaţie dată, ce trebuie evitat şi o multitudine de alte tertipuri menite a-i conduce pe calea victoriei. Despre limbajul nonverbal s-au spus şi scris multe, unele lucruri fiind autentice, aplicabile întregii populaţii, altele, banale informaţii lipsite de vreun suport real. Aşadar, ce este adevăr şi ce este mit în limbajul trupului? Care sunt beneficiile cunoaşterii acestui limbaj până nu demult secret care tinde să devină o nouă armă de manipulare pe plan mondial? Este el într-adevăr util comunicării interumane şi socialului în genere? La toate aceste întrebări (şi nu numai) îşi propune să vă răspundă acest articol introductiv în arta cunoaşterii limbajului nonverbal.

Înca din Antichitate a fost subliniat rolul pe care ochii şi corpul îl au în comunicare. Importanţa privirii, a feţei, a mâinilor în actul comunicării a fost subliniată insistent începând cu perioada marilor oratori. Quintillian a avut chiar iniţiativa, nefinalizată însă, de a alcătui un dicţionar cu semnificaţiile gesturilor – instanţă intermediară între cultură şi personalitate.

Limbajul trupului îşi trage sevele din epoca semnelor şi a semnalelor – perioada apariţiei şi manifestării primului sistem de comunicare, când fiinţele din Neanderthal comunicau prin sunete (mârâituri, mormăieli, ţipete) şi prin limbajul mimico-gestual. Cu toate acestea, este aproape incredibil că în decursul evoluţiei umane de mai bine de un milion de ani, aspectele nonverbale ale comunicării au început să fie studiate mai intens abia în anii ’60, iar publicul a luat cunoştinţă de existenţa acestora numai în anul 1970, o dată cu apariţia cărţii lui Julius Fast despre limbajul trupului – un rezumat al muncii depuse până atunci de savanţii behaviorişti în domeniul comunicării nonverbale. În domeniul studiului de specialitate al limbajului trupului, cea mai importantă lucrare apărută înainte de secolul XX a fost cartea lui Charles Darwin, tipărită în 1872, “Exprimarea emoţiilor la om şi la animale”. Aceasta a constituit baza studiilor moderne consacrate expresiilor faciale şi limbajului trupului în general, multe din ideile şi observaţiile lui Darwin fiind validate de către cercetătorii din întreaga lume. De atunci, oamenii de ştiinţă au observat şi înregistrat aproape un milion de semne şi semnale nonverbale.

S-a constatat că din totalul mesajelor, aproximativ 7 la sută sunt verbale (numai cuvinte), 38 la sută sunt vocale (incluzând tonalitatea vocii, inflexiunea şi alte sunete guturale), iar 55 la sută sunt mesaje non-verbale.

S-au făcut estimări similare în privinţa cantităţii comunicaţiilor nonverbale între oameni. Astfel, o persoană obişnuită, de-a lungul unei zile, vorbeşte efectiv timp de zece sau unsprezece minute, iar o propoziţie obişnuită durează în jur de două secunde şi jumătate. În cazul conversaţiilor în doi, componentul verbal este sub 35 la sută, comunicările nonverbale reprezentând peste 65 la sută.

Cu toate acestea, mulţi dintre semenii noştri nu au aflat nici până în prezent de existenţa limbajului trupului si cu atât mai puţin de importanţa acestuia în viaţa lor.

Limbajul trupului numit şi limbaj nonverbal constă în totalitatea stimulilor şi semnalelor transmise prin mimică, fizionomie, postură, gestică, privire, distanţă, inclusiv prin stil vestimentar, machiaj, coafură, parfum.

În momentul în care comunicăm, cuvintele transportă idei, păreri, noţiuni, concepte, în timp ce tonul vocii şi mesajele trupului transmit atitudini, emoţii, sentimente. În timp ce cuvintele transmit conţinutul informaţional al mesajului, trupul semnalizează şi defineşte relaţia ce ia naştere între doi indivizi şi care poate fi: pozitivă (de acceptare, aprobare, simpatie, prietenie, supunere, admiraţie); neutră (de indiferenţă); negativă (de respingere, dezaprobare, disconfort, dominaţie, dispreţ, ură). Dacă informaţia digitală cuprinde simboluri, cuvinte, cea analogică se bazează pe stimuli nonverbali, care se transmit în limbaj biochimic la nivel hormonal.

Este important de ştiut că în multe situaţii din viaţa cotidiană, limbajul trupului poate schimba total sensul cuvintelor.

Comunicarea interpersonală defineşte relaţia care ia naştere între doi interlocutori prin dialogul excesiv. Aici, charisma, farmecul personal, întreaga gamă de limbaje nonverbale se pot manifesta cu amplitudine maximă.

Comunicarea nonverbală implică semnale corpo-vizuale-olfactive-vegetative ce oferă informaţii despre persoana conlocutorilor şi modul de participare al acestora la contextul social.

Nonverbalul este cel care realizează marcajul social şi definirea contextului situaţiei comunicative, oferind informaţii despre rasă, sex, vârstă, apartenenţa socioculturală şi socioprofesională, nivel de instrucţie, intenţiile conlocutorilor, efectul unor mesaje primite, starea de spirit etc. Aceste semnale pot fi: statice (naturale, dobândite sau supraadăugate) cu referire la fizionomie, tip morfologic, riduri, cicatrici, îmbrăcăminte, machiaj etc.; cinetice, legate de posturi corporale, gestică, mimică, zâmbet, orientarea privirii; senzitive adică semnale olfactive, termice sau tactile, puternic implicate în relaţiile intime. Studiile arată că aspectele nonverbale (elemente şi atitudini care nu se transmit prin cuvinte: gesturi, expresii faciale, poziţii ale corpului, mişcări oculare, aşezare în spaţiu etc.) reprezintă între 65% până la 93% din semnificaţiile prezente într-o conversaţie.

Comunicarea nonverbală între adulţi este saturată în diferenţe transculturale. Contactul vizual, spre exemplu, are semnificaţii distincte în culturi diferite. Doi europeni aflaţi în conversaţie privesc din când în când unii în ochii celuilalt, urmând un tipar învăţat din copilărie. Pentru un japonez acest lucru este considerat o gravă impoliteţe, el fixându-şi privirea pe gâtul partenerului de discuţie. Un european consideră aceasta o lipsă de respect şi interes a partenerului său japonez şi va căuta să întrerupă discuţia. Fără a lua în considerare aceste diferenţe, comunicarea nonverbală dintre indivizi provenind din culturi diferite are de suferit.

Căutări recente:

Pagini: 1 2 3

Articol postat de Iosif Szenasi
(Cabinet de psihoterapie si dezvoltare personala)
Articolele de pe acest site pot fi preluate în limita a 250 de caractere, obligatoriu cu link către articolul original. Pentru permisiunea de a prelua mai mult vă rugăm să ne contactaţi.
Cod link: